Ceva talent s-a moștenit în casă de la mai marii casei, dar talent la desen, pictură în ulei și ghitară.
La ghitară nu am învățat să cânt nici până în ziua de astăzi, pentru că presupunea să fac bășici și să-mi tai unghiile din carne și nici nu am făcut ceva cu talentul la desen... 'nu erau posibilități'. Așa mi-sa spus și de atunci au trecut 11ani.
Am făcut facultatea de Jurnalism, care nu are legătură nici măcar cu pomul de iarnă...Trist nu? Dar ca mine mai sunt zeci de copii (foști copii, acum adulți...unii).
Pasiunea pentru fotografie ia naștere în urmă cu șase ani, am început cu un Sony CyberShoot T1, un aparat găsit la terasa unui restaurant. Apoi am primit cadou un Fuji S9600 bridge, semi profesionist și cu el a început treaba serioasă. Apoi au început cercetările pe piața aparatelor DSLR. Nu-mi permiteam prea mult, pentru că era o pasiune în dezvoltare care nu îmi aducea beneficii financiare, așa că trebuia să ma rezum între 600 și 700€... puteam să cumpăr brand - Nikon, cu lentile fabricate de Essilor, dar nu îmi ajungea decât de un model D3000 sau D5000, a căror specificații tehnice nu mă impresionau. Unii spun 'aparatul nu contează, cine-l folosește e important', dacă era așa important cine-l folosește, de ce profesioniștii umblă numai cu aparatura "High Class"? Să folosească orice tâmpenie, talentul și cunoștințele lor sunt baza. Dar nu-i chiar așa, majoritatea lucrează pe Automat deci un aparat slab nu i-ar ajuta.
Am privit către Canon... mmm arăta interesant, dar banii erau pentru aparat slăbuț, iar obiectivele pentru Nikon și Canon îți cam rup portofeul. Începusem să cumpăr revista ''Photo'', în fiecare număr se discuta despre noutăți în lumea SLR-urilor și a accesoriilor lor. În unul din numerele din ianuarie 2010 a revistei, Test comparativ patru SLR-uri High-End clasa consumer. Bătălia era între Nikon și Canon. Nou veniții erau Pentax K-x și Sony Alpha 500, care îi provocau pe Canon EOS 500D și Nikon D5000, calitatea nu însemnau numai cele două mărci. Per total, competiția se dovedește a fi neașteptat de strânsă.
Pentax prezintă pierderi de textură foarte mici și un zgomot de imagine (grain) relativ redus la ISO 1600. La ISO 6400 însă, saturația de culoare se reduce foarte mult.
Sony a fost îmbunătățit vizibil față de predecesori în ce privește zgomotul de imagine. Pierderea de textură este acceptabilă, însă mai vizibilă decât la Pentax. Deci 1-0 pentru Pentax.
La focalizare automată, K-x se situează puțin peste clasa sa: 11 câmpuri AF, care pot fi reduse la 5, la fel ca la Nikon. Dacă la D5000 doar senzorul este în cruce, la Pentax găsim 9 senzori AF de acest tip. Declanșarea inclusiv AF are loc în 0,37/0,47s la 3000/30 lux. Așadar 2-0 pentru Pentax. Control facil cu numeroase taste directe. Live View cu AF de contrast și video HD la bord. Calitatea imaginii constantă îintre ISO 100 și 1600. 3-0 pentru Pentax.
Deci raport calitate-preț Pentax a fost câștigător. Așa că să vedem ce a ieșit folosindu-l.
Doua încercări de foto-jurnalism, făcute undeva în inima Dobrogei, la Fântâna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu